Parametry
Więcej o książce
Ion Ianosi reconstituie în Internaţionala mea. Cronica unei vieţi o epocă zbuciumată, dar și traseul unui destin cultural mai puțin obișnuit. Titlul volumului trimite la apartenența multiplă a autorului (evreu maghiar, vorbitor și de germană și rusă, dar care s-a afirmat profesând și scriind în limba română) și la sinuozitățile politicii secolului trecut. Printre numeroasele jurnale, un exercițiu de onestitate precum cel de față, completat cu bogate amănunte istorice, clarifică o parte din necunoscutele unui timp greu încercat. „Util îmi pare să urmăresc pe firul vremii, cu precădere, fapte, întâmplări, situații și destine. Consemnându-le, le comentez doar rareori. Evit, pe cât pot, enunțurile apodictice. Las verdictele în seama materialului probator. Orice tentativă de reconstituire mai și selectează, completează, umple golurile memoriei. Amintirile sunt personale. N-am cum să nu fiu subiectiv. Sper totuși că mozaicul alcătuit să corespundă lumii pe care am cunoscut-o și din care m-am împărtășit.”
Zakup książki
Internaţionala mea : cronica unei vieţi, Ion Ianoşi
- Język
- Rok wydania
- 2012
- Oprawa
- (twarda)
Metody płatności
Brakuje nam tutaj Twojej recenzji.
- Tytuł
- Internaţionala mea : cronica unei vieţi
- Język
- rumuński
- Autorzy
- Ion Ianoşi
- Wydawca
- Polirom
- Rok wydania
- 2012
- Oprawa
- twarda
- ISBN10
- 9734628801
- ISBN13
- 9789734628803
- Seria
- Kategorie
- Tagi
- Ocena
- 3,75 z 5
- Opis
- Ion Ianosi reconstituie în Internaţionala mea. Cronica unei vieţi o epocă zbuciumată, dar și traseul unui destin cultural mai puțin obișnuit. Titlul volumului trimite la apartenența multiplă a autorului (evreu maghiar, vorbitor și de germană și rusă, dar care s-a afirmat profesând și scriind în limba română) și la sinuozitățile politicii secolului trecut. Printre numeroasele jurnale, un exercițiu de onestitate precum cel de față, completat cu bogate amănunte istorice, clarifică o parte din necunoscutele unui timp greu încercat. „Util îmi pare să urmăresc pe firul vremii, cu precădere, fapte, întâmplări, situații și destine. Consemnându-le, le comentez doar rareori. Evit, pe cât pot, enunțurile apodictice. Las verdictele în seama materialului probator. Orice tentativă de reconstituire mai și selectează, completează, umple golurile memoriei. Amintirile sunt personale. N-am cum să nu fiu subiectiv. Sper totuși că mozaicul alcătuit să corespundă lumii pe care am cunoscut-o și din care m-am împărtășit.”


