Więcej o książce
Educație tîrzie este un roman despre libertatea de a iubi, într-o societate nouă, cuprinsă de febra schimbării. Alexandru Șerban, un bărbat matur din elita bucureșteană, intelectual rafinat, specialist în Baroc, se îndrăgostește de Cora în zilele fierbinți din 1990 ale Pieței Universității. Tânăra, frumoasă, fragilă, femeia din Cartierul Departat îl seduce și îl acaparează prin prospețimea și temperamentul ei. Prins în vârtejul unei vieți noi, savantul își uită trecutul și pătrunde într-o lume necunoscută, fascinantă, periculoasă. „Și dacă Revoluția din decembrie 1989 n-ar fi fost, pentru câțiva visători trăind în trecut, decât o retrăire a Revoluției de la 1848 din Paris, cu toate consecințele ei? Pe urmele lui Flaubert și ale Educației sentimentale , destine bucureștene își găsesc un reflex flaubertian, întâmplător și uneori sordid, în Bucureștiul post-revoluționar: o lume dezorientată, în frământare haotică, formată din personaje care termină în același fel cu personajele din Educația sentimentală .”
Zakup książki
Educație tîrzie, Mihai Zamfir
- Język
- Rok wydania
- 2008
- Oprawa
- (twarda)
Metody płatności
Brakuje nam tutaj Twojej recenzji.
- Tytuł
- Educație tîrzie
- Język
- rumuński
- Autorzy
- Mihai Zamfir
- Wydawca
- Cartea Românească
- Rok wydania
- 2008
- Oprawa
- twarda
- Liczba stron
- 647
- ISBN10
- 973231950X
- ISBN13
- 9789732319505
- Seria
- Ocena
- 4,25 z 5
- Opis
- Educație tîrzie este un roman despre libertatea de a iubi, într-o societate nouă, cuprinsă de febra schimbării. Alexandru Șerban, un bărbat matur din elita bucureșteană, intelectual rafinat, specialist în Baroc, se îndrăgostește de Cora în zilele fierbinți din 1990 ale Pieței Universității. Tânăra, frumoasă, fragilă, femeia din Cartierul Departat îl seduce și îl acaparează prin prospețimea și temperamentul ei. Prins în vârtejul unei vieți noi, savantul își uită trecutul și pătrunde într-o lume necunoscută, fascinantă, periculoasă. „Și dacă Revoluția din decembrie 1989 n-ar fi fost, pentru câțiva visători trăind în trecut, decât o retrăire a Revoluției de la 1848 din Paris, cu toate consecințele ei? Pe urmele lui Flaubert și ale Educației sentimentale , destine bucureștene își găsesc un reflex flaubertian, întâmplător și uneori sordid, în Bucureștiul post-revoluționar: o lume dezorientată, în frământare haotică, formată din personaje care termină în același fel cu personajele din Educația sentimentală .”