Ioana Pârvulescu Kolejność książek (chronologicznie)

Ein Haus, die Bewohner und ihre Geschichten – „Ioana Pârvulescus Roman macht Fernweh nach Heimat und Heimweh nach der Ferne.“ Jan Koneffke Das Tor ist der Mund, die Fenster sind die Augen – in der Vorstellung der kleinen Ana bekommt das Haus in der einstmaligen Johannisgasse im siebenbürgischen Kronstadt ein Gesicht, hat Gedanken und Gefühle. Zwei Erdbeben, zwei Weltkriege und einen Bombenangriff hat es heldenhaft überlebt und das Verschwinden seiner „Geschwister“ vis-à-vis auf Kosten eines Plattenbauhotels. Von den Bewohnern dieses Hauses über mehrere Generationen und mit mehreren Nationalitäten erzählt die gebürtige Kronstädterin Ioana Pȃrvulescu in ihrem ersten auf Deutsch veröffentlichtem Roman, dem es spielerisch gelingt, eine freudlose Zeit in einem permanenten Glanz erscheinen zu lassen.

Uneori, editorii publică un autor „fără nume“ pentru că au încredere în calităţile cărţii lui. Sau invers, publică o carte proastă doar pentru că autorul „are nume“. Însă visul oricărui editor este să aibă, simultan, o carte bună şi un nume de autor cunoscut. Jurnalul actriţei Oana Pellea, descoperit şi prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Pârvulescu, e un astfel de vis.„Dragă Oana, m-a uimit să găsesc în notaţiile tale lucrul pe care numai scriitorii adevăraţi îl au: amprenta stilistică. Jurnalul tău are un ton inconfundabil şi, pentru că nu rezultă din el că ai experienţa scrisului, nu pot decât să constat că ai talent. Cuvintele tale au mimică, au gestică, au tot ce le trebuie. Şi inteligenţă. E la un moment dat, spusă în treacăt, o frază care m-a făcut să tresar, despre o musculiţă care se afla pe clape şi despre nevoia ta de a găsi acele litere, acele cuvinte care să nu strivească gâza. Un balet salvator al degetelor pe clapele computerului. Mi se pare o frumoasă metaforă a miezului ascuns al jurnalului tău: găseşti cuvintele în stare să nu ucidă viaţa din lumea efemeridelor care suntem. Jurnalul îţi va aduce, îndrăznesc să cred, o mulţime de prieteni. E un jurnal care face bine.“ (Ioana Pârvulescu)

Viața începe vineri este rodul fascinației pe care autoarea a dezvoltat-o față de spiritul Bucureștiului, așa cum era la începutul secolului XX. În decursul a 13 zile, la sfârșitul anului 1897, un bărbat este găsit inconștient în câmpurile din apropierea orașului, pe „imobilul Baneasa”. Nimeni nu știe care este problema lui, iar fiecare se îndoiește de altceva: nu cumva este un escroc internațional care vrea să dispară? Criminal? O persoană bolnavă? Încet, în jurul lui se adună multe personaje: un doctor și fiica unui comisar de poliție de 8 ani, precum și jurnaliști din toate colțurile. Viața începe vineri este o carte care poate fi citită ca un roman, o fantezie despre călătoria în timp sau ca un roman istoric, dar noi, ca cititori, uităm toate aceste categorii și o vedem pur și simplu ca pe o lume vie, plină de literatură și adevăr, ca pe niște scrieri care au o semnificație în literatura mondială.

Legendo librum Ioanae Pârvulescu, sensum habebitis quod ibi vivatis, in Bucaresto, ubi statua Mihai Viteazul nuper ante Universitatem posita est, ubi lux electrica magna novitas est, telephonium modo inventum est, et in Cișmigiu dominae in vestibus longis et viri cum pileo duro in lacu gelato patinant. Praeter palpitationem vitae cotidianae, liber meritum habet quod, ut Romanus, plures personas creat, quorum fatum intime cum destino culturali historico patriae coniunctum est. Sicut paginae dedicatae periodo interbellico, novus liber Ioanae Pârvulescu statuas descendere sinit de pedestalibus et rursus homines vivos fieri, plenos virtutum, non carentes defectibus, quos valde difficile est non amare.