Plină de emoție și brutalitate, Tatiana Ţîbuleac arată o intensă forță narativă în acest testament care combină resentimentul, neputința și fragilitatea relațiilor maternofiliale. O puternică roman care împletește viața și moartea într-o apelare la iubire și iertare. Aleksy își amintește încă de ultimul vară petrecut cu mama sa. Au trecut mulți ani de atunci, dar, când psihiatru său îi recomandă să retrăiască acea perioadă ca posibil remediu pentru blocajul artistic pe care îl suferă ca pictor, Aleksy nu întârzie să se cufunde în amintirile sale și revine la emoțiile care l-au asediat când au ajuns în acel sătuc de vacanță din Franța: resentiment, tristețe, furie. Cum să depășească dispariția surorii sale? Cum să ierte mama care l-a respins? Cum să facă față bolii care o consumă? Acesta este relatul unui vară de reconciliere, de trei luni în care mamă și fiu în sfârșit coboară armele, impulsionați de sosirea inevitabilului și de nevoia de a face pace între ei și cu ei înșiși.
