Bookbot

Cuvintele şi lucrurile

Ocena książki

Więcej o książce

Ştiințele umane de astăzi sunt mai mult decât un domeniu al cunoașterii; ele sunt deja practici și instituții. Michel Foucault analizează apariția lor, legăturile reciproce și filosofia care le susține. Conceptul de „om” a apărut recent în cunoașterea noastră, iar a crede că a fost un obiect de curiozitate de-a lungul mileniilor este o eroare; el s-a născut dintr-o mutație a culturii noastre. Foucault studiază această mutație începând cu secolul XVII, în cele trei domenii în care limbajul clasic - identificat cu Discursul - avea privilegiul de a reprezenta ordinea lucrurilor: gramatica generală, analiza bogățiilor și istoria naturală. La începutul secolului XIX, se constituie o filologie, o biologie și o economie politică. Lucrurile obedează acum legilor propriului lor devenir, nu celor ale reprezentării. Regatul Discursului se încheie, iar în locul său apare „omul” - un om care vorbește, trăiește, lucrează și devine astfel obiect al unei cunoașteri posibile. Aceasta nu este o „istorie” a științelor umane, ci o arheologie a ceea ce ne este contemporan, însoțită de o conștiință critică.

Zakup książki

Cuvintele şi lucrurile, Michel Foucault

Język
Rok wydania
2008
Oprawa
(twarda)
Jak tylko się pojawi, wyślemy Ci wiadomość e-mail.

Metody płatności

4,2
Bardzo dobra
7882 Ocena

Brakuje nam tutaj Twojej recenzji.

Tytuł
Cuvintele şi lucrurile
Język
rumuński
Wydawca
Rao
Rok wydania
2008
Oprawa
twarda
Liczba stron
544
ISBN10
9731035869
ISBN13
9789731035864
Seria
Pierwsze wydanie
1966
Oryginalna nazwa
Les monts et les choses
Ocena
4,15 z 5
Opis
Ştiințele umane de astăzi sunt mai mult decât un domeniu al cunoașterii; ele sunt deja practici și instituții. Michel Foucault analizează apariția lor, legăturile reciproce și filosofia care le susține. Conceptul de „om” a apărut recent în cunoașterea noastră, iar a crede că a fost un obiect de curiozitate de-a lungul mileniilor este o eroare; el s-a născut dintr-o mutație a culturii noastre. Foucault studiază această mutație începând cu secolul XVII, în cele trei domenii în care limbajul clasic - identificat cu Discursul - avea privilegiul de a reprezenta ordinea lucrurilor: gramatica generală, analiza bogățiilor și istoria naturală. La începutul secolului XIX, se constituie o filologie, o biologie și o economie politică. Lucrurile obedează acum legilor propriului lor devenir, nu celor ale reprezentării. Regatul Discursului se încheie, iar în locul său apare „omul” - un om care vorbește, trăiește, lucrează și devine astfel obiect al unei cunoașteri posibile. Aceasta nu este o „istorie” a științelor umane, ci o arheologie a ceea ce ne este contemporan, însoțită de o conștiință critică.